Nu-mi plac multe dintre traditiile noastre, insa le ador pe cele din luna decembrie, pentru ca majoritatea bucura toate sufletele, indiferent de cat de vulnerabile sau inflacarate sunt.
Primii fulgi de nea provoaca exaltare si activeaza starea de sarbatoare. Luminile din orase confirma ceea ce este o certitudine pentru toata lumea. E decembrie, oamenii devin mai spirituali, mai recunoscatori, zambesc mai des, cauta si daruiesc iubire mai mult ca in oricare perioada a anului.
Inca de pe vremea in care il asteptam cu nerabdare pe "omul cel mai bun de pe Pamant", la mine in familie bradul se impodobeste pe 24 decembrie. Acum, momentul aduce cu el miros de cozonac si portocale, multe amintiri frumoase (Doamne fereste, cum sa decorezi bradul cu portocale!!! :))))))))))))) si stare profunda de bine.
Ascultam colinde in surdina, ca nu cumva sa ratam putinii pitici inghetati care vin sa ne colinde si retraim cu drag momentele in care, bine imbracati, cu listuta in mana si versurile invatate plecam prin ger si zapada sa transmitem celor apropiati bucuria Craciunului si bineinteles sa castigam un banut :p.
Nu mai sunt de mult copil, dar sufletul meu simte la fel de intens bucuria sarbatorilor.
Abia astept sa asez seara cadourile sub bradut, iar dimineata, cuprinsa de mirare, sa strig:"A venit Mosul!!!!".
Ps: Sper sa o fac si maine dimineata, pentru ca e 5 decembrie, o alta noapte magica. :)
