Dialog!

I: Era un fel de tornada a timpului, a gândurilor si a sentimentelor. De o complexitate absurda, probabil de asta si acum mai exista întrebări fără răspuns și răspunsuri neînțelese.

R: Daca ai fi luat in considerare faptul ca  in unele situații vulnerabilitatea poate fi mai benefica decât aroganta, probabil acum nu ai mai avea privirea trista. In plus, ai subestimat lucruri de o valoare rara si  cu ușurința te-ai lăsat legănata in mrejele perfide ale tentațiilor.

I: Ajunsesem sa cred ca fericirea care durează începe dăruind...

R: Adevarat, dar nu poți dărui orice si nici oricum. Degeaba dai ceva, dacă in mintea ta, lucrul "înstrăinat" tot al tău rămâne si te gândești ca dacă actualul posesor nu-i va acorda atenția cuvenita, il vei recupera imediat.

I: Inca ceva: "săruta-ma tare înainte sa pleci!"

R: Hmm, am văzut ca teoretic știi cum începe fericirea, dar cred ca nu ai nici cea mai mica idee când începe suferință...

I: Îmi asum, nimic nu durează veșnic!

"eu pentru cine votez?"

Daca in cele mai multe momente uitam de cel mai mare dramaturg al nostru, in perioada alegerilor majoritatea romanilor il citează în mod obsesiv. Răspunsul la bine cunoscuta întrebare a cetățeanului turmentat  din celebra comedie "O scrisoare pierduta", devine o preocupare a celei mai mari părți a romanilor cu drept de vot. 

Spun cea mai mare parte, deoarece sunt oameni deloc interesați de subiect și exista și aceia care stiu clar cu cine vor vota pentru ca au un interes sau vor avea un avantaj personal, consecință a decizie luate.

Intr-un ritm si mai amețitor rulează mesajele electorale care după un timp relativ scurt, devin senzații neplăcute de déjà vu. 

Cat despre personajele scenei politice, e clar ca suferă cam de aceleași "boli", printre care cea a euforiei propriei personalități. Se prezintă în fata noastră ca fiind atotștiutori, iar intențiile extraordinare pe care le are fiecare dintre ei, garantează succesul. A cui????  

Dar progresul depinde de oamenii cu o doza de nerezonabilitate, dispuși sa iasă din comun, dispuși sa asculte, capabili sa dea exemple sănătoase de umanitate si altruism.

Chiar ieri, in timp ce butonam telecomanda mi-a atras atenția un scriitor, ilustru profesor universitar, in timp ce făcea "portretul președintele ideal" pentru Romania. Suna cam asa: trebuie sa știe economie, sociologie, drept, sa aibă o cultura generala solida, sa știe limbi străine...Pe bune????Asta e problema noastră???? De asta la noi copiii cu probleme supraviețuiesc cu greu in lagăre, numite acum pompos centre de reabilitate, de asta adopțiile sunt aproape imposibile si in felul acesta sutelor de copii abandonați anual in Romania, li se interzice dreptul la viata???

Nu zic ca ar trebui sa fim conduși de un analfabet sau un ignorant, dar pentru rolul de președinte al unei tari cu multe probleme, nu sunt importante doar calitățile dobândite in urma multor ani de studiu.  

Desigur, la situația actuala am contribuit si noi. Pentru ca urmam mult mai ușor exemplele negative, pentru ca lipsurile ne fac ușor influențabili, deoarece credem din ce in ce mai putin in valori si din ce in ce mai mult in lucruri efemere, pentru ca distrugem ușor si construim greu...din păcate :(

O sa merg la vot doar din respect pentru cei care au luptat pentru obținerea acestui drept!