Adevarul e ca dupa 30, presiunea timpului se simte cumva diferit. Uneori imi doresc sa pot strecura o folie transparenta care sa impiedice scurgerea nisipului din clepsidra, dar parca atunci aluneca cu si mai mare viteza. Renunt, iar in schimb traiesc si uite cateva chestii importante adaugate la 30, care imi aduc beneficii la 31 :).
- Am invatat sa privesc a 2-a oara ceva ce pare "prea frumos sa fie adevarat". Am fost surprinsa de cat de real si frumos poate fi.
- Am inteles ce vrea Universul sa auda ca sa fie empatic:)))), iar acum relatia noastra este despre ce-mi doresc, nu despre ce nu mi-ar placea sa se intample. Functioneaza :)
- Am invatat ca nu fatalismul readuce trecutul in prezent, ci o minte prea lenesa ca sa construiasca ceva nou.
- Stiu ca oamenii care au o problema pentru orice solutie, in final vor transforma tot in jurul lor in ceva fara rezolvare. Aleg sa traiesc pozitiv.
- Am incetat sa dau o semnificatie sau sa caut un scop in tot ce se intampla in jurul meu. Acum sunt convinsa ca exista banalitati ale vietii, care sunt acolo doar ca sa schimbe pentru un moment registrul intamplarilor.
- Chiar nu e suficient sa simtim, important e sa reusim sa aratam macar parte din ceea ce credem ca simtim.
- Stiu ca ceea ce contruim cu detalii in imaginatie, niciodata nu devine realitate. Realitatea inseamna actiuni, iar o minte plina de visuri neimplinite, devine o minte frustrata.
- Am inteles ca existenta ne poate fi "tulburata" de nenumarate pasiuni trecatoare. E important sa invatam sa le recunoastem si sa alegem, constienti de efecte, daca ramanem spectatorii trecerii lor prin Universul personal sau daca devenim actori.
- Refuz azi si maine si mereu sa vad iubirea ca pe un simplu amestec chimic de hormoni. O sa prefer intotdeauna marii clasici in locul cercetatorilor.
To be continued...