Summertime Happiness

Rareori mi se intampla sa merg pe o strada, iar mintea sa ma duca pe o alta...departe. De obicei sunt acolo si observ oamenii din jurul meu, reactiile lor, privirile...si constat cu tristete ca putini sunt ancorati in prezent, incercand sa se bucure de el. Cei mai multi parca cauta ceva intr-un trecut pe care de mult s-a asezat praful, altii vor sa zboare catre viitor, fara sa isi dea seama ca pentru a ajunge acolo este obligatoriu sa semneze condica prezentului. 

Dar pentru ca am invatat sa fiu pozitiva si mi-am dat seama ca pozitivismul face bine, o sa abandonez realitatea cruda in avantajul celei frumoase, si spun asa...

1. Daca dimineata  la ora 8.00 in timp ce alergi spre serviciu, desi trebuia sa fii deja acolo, batranelul de la coltul trazii cu parul ca a lui Mos Craciun si palarie de cowboy, iti zambeste tandru, opreste-te...zambeste-i inapoi apoi continua-ti drumul relaxat. O astfel e intamplare iti poate asigura aportul de energie pentru intreaga zi, mai ales ca este posibil ca zambetul tau sa-i fi provocat acelasi efect batranelului.

Chiar daca pare incredibil, in "paradisul" imoralitatii in care ne-am obisnuit sa traim, exista oameni care isi doresc sa intalneasca privirea calda chiar si a unui strain, oameni care iti zambesc asteptand in schimb doar aceesi reactie.

2. Acum cateva saptamani, in timp ce mergeam cu metroul si observam persoanele din raza mea vizuala, ii vad pei Ei. Un baiat si o fata, de o normalitate aproape de banal. Dupa cateva secunde, timp in care am admirat cat de profund privea unul in ochii celuilalt, mi-am dat seama ca oamenii pe care m-am grabit sa-i numesc banali erau capabili sa transmita o pasiune incredibila si ca isi traiau momentul (el o tinea cu o mana de umarul stang, cealalta mana statea aproape sfioasa pe piciorul ei aproape de genunchi...si se priveau), fara sa se lase influientati de niciun factor extern. Pe toata durata calatoriei au ramas in aceeasi pozitie si s-au privit, cum cred ca ar trebui sa privim si sa fim priviti cu totii macar o data in viata.

In goana nebuna dupa atingerea idealurilor, dupa implinirea visurilor trebuie sa ne amintim ca fericirea adevarata, cea care dainuie in timp este produsa de cele mai primitive lucruri.

Echilibru=Libertate

Nu vorbesc de zona de confort, sau de rutina, ci de libertatea de a putea face orice, conștienți de momentul și de locul unde trebuie sa ne oprim. 

Dar cum pe planeta noastră exista 7 miliarde de caractere și în consecința, același eveniment poate căpăta 7 miliarde de interpretări, echilibrul poate fi perceput în tot atâtea  feluri.

Asa ca nu are sens sa ne uitam la cel de lângă noi și sa încercam sa imitam pentru ca în felul acesta nu vom face decât sa ne îndepărtam de la drumul nostru, care ne va aduce împlinirea doar dacă îl construim în același timp în care pășim pe el, si nu dacă aparem ca niște 'flori' după ce toată munca a fost făcuta. 

E important sa ne cunoaștem, sa știm ce ne dorim, sa ne luam angajamente și sa le realizam. Si chiar dacă, uneori, caracterul dualist al lumii în care trăim ne poate crea dezechilibre este absolut necesar sa avem certitudini, trebuie sa credem mai presus de orice în cel putin un lucru, care face sau nu parte din viata noastră.

Mai sunt și tentațiile, dar dacă învățam sa le gestionam ele pot produce doza de adrenalina care ne condimentează viata, fără 'a dauna sănătății'.

Si nu in ultimul rand...Cauta iubirea, in toate formele posibile. Nu exista echilibru mai plăcut decât cel insuflat de sentimentul absolut.