I: Era un fel de tornada a timpului, a gândurilor si a sentimentelor. De o complexitate absurda, probabil de asta si acum mai exista întrebări fără răspuns și răspunsuri neînțelese.
R: Daca ai fi luat in considerare faptul ca in unele situații vulnerabilitatea poate fi mai benefica decât aroganta, probabil acum nu ai mai avea privirea trista. In plus, ai subestimat lucruri de o valoare rara si cu ușurința te-ai lăsat legănata in mrejele perfide ale tentațiilor.
I: Ajunsesem sa cred ca fericirea care durează începe dăruind...
R: Adevarat, dar nu poți dărui orice si nici oricum. Degeaba dai ceva, dacă in mintea ta, lucrul "înstrăinat" tot al tău rămâne si te gândești ca dacă actualul posesor nu-i va acorda atenția cuvenita, il vei recupera imediat.
I: Inca ceva: "săruta-ma tare înainte sa pleci!"
R: Hmm, am văzut ca teoretic știi cum începe fericirea, dar cred ca nu ai nici cea mai mica idee când începe suferință...
I: Îmi asum, nimic nu durează veșnic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu