Fara sa zabovesc prea mult, scot listuta facuta dupa indicatiile unui milanez si pornesc sa descopar ce le ofera turistilor una din capitalele modei Či design-ului, in afara de moda si de faimoasa catedrala.
Parcurgand Corso Buenos Aires, m-au frapat contrastele. Nu ma gandeam ca la Milano o sa intalnesc doar milionari si turisti, dar nici nu mi-am imaginat ca vis-a-vis de magazinul Dolce&Gabbana, isi desfasoara activitatea intr-o normalitate paradoxala vanzatorii ambulanti de produse ieftine si fara utilitate. Continuandu-mi plimbarea, dupa ce prezenta oamenilor strazii intinsi pe saltele mi-au creat un impact emotional foarte puternic, m-am resemnat in fata contrastelor, despre care am inteles ca erau prezente in toate formele, in tot orasul.
Pentru a incheia ziua, la Milano oamenii nu se dezic de la serile tipic italienesti cu aperitive traditionale si Aperol Spritz, servite stand in picioare in baruri boeme.
De asemenea, oricat de mult ai tine la silueta, in Italia nu poti sa-ti incepi ziua fara colazione cu delicioasele brioche si cappuccino si nu poti rezista in fata unei game extraordinar de variate de inghetata artizanala.
Mi-am continuat excursia in Milano cu vizita la castelul Sforzesco, in trecut resedinta unei familii de nobili, in prezent gazduind nu mai putin de 14 mini-muzee, ce ofera o gama variata de obiecte de arta din diferite domenii, cele mai multe dintre ele fiind lucrari ale artistilor nationali. M-au impresionat in mod deosibit Pinacoteca (Galeria de Pictura) si sala in care este expusa sculptura originala (neterminata), Pieta Rondanini a lui Michelangelo.
Au urmat galeriile Vittorio Emanuele. Aici exista o zona despre care se spune ca e punctul central al orasului, unde, in special turistii, se invart pe un calcai de 3 ori si isi exprima o dorinta.
Dupa un alt curs al orasului, am decis ca urmatoarea oprire va fi Piazza del Duomo. Trebuie sa recunosc ca m-a impresionat maiestuozitatea catedralei si arhitectura unica, dar cum nu am o pasiune pentru biserici, am ales sa urc pe cladire si nu sa-i vizitez interiorul (cozile interminabile de oameni ce asteptau in fata intrarii, mi-au confirmat alegerea).
Pentru a incheia ziua, la Milano oamenii nu se dezic de la serile tipic italienesti cu aperitive traditionale si Aperol Spritz, servite stand in picioare in baruri boeme.
De asemenea, oricat de mult ai tine la silueta, in Italia nu poti sa-ti incepi ziua fara colazione cu delicioasele brioche si cappuccino si nu poti rezista in fata unei game extraordinar de variate de inghetata artizanala.
Mi-am continuat excursia in Milano cu vizita la castelul Sforzesco, in trecut resedinta unei familii de nobili, in prezent gazduind nu mai putin de 14 mini-muzee, ce ofera o gama variata de obiecte de arta din diferite domenii, cele mai multe dintre ele fiind lucrari ale artistilor nationali. M-au impresionat in mod deosibit Pinacoteca (Galeria de Pictura) si sala in care este expusa sculptura originala (neterminata), Pieta Rondanini a lui Michelangelo.
Au urmat galeriile Vittorio Emanuele. Aici exista o zona despre care se spune ca e punctul central al orasului, unde, in special turistii, se invart pe un calcai de 3 ori si isi exprima o dorinta.
Dupa un alt curs al orasului, am decis ca urmatoarea oprire va fi Piazza del Duomo. Trebuie sa recunosc ca m-a impresionat maiestuozitatea catedralei si arhitectura unica, dar cum nu am o pasiune pentru biserici, am ales sa urc pe cladire si nu sa-i vizitez interiorul (cozile interminabile de oameni ce asteptau in fata intrarii, mi-au confirmat alegerea).
Am simtit ceva greu de descris in cuvinte cand am ajuns in punctul cel mai inalt accesibil al Domului.
Am vizitat si Scala, unul dintre cele mai celebre teatre din lume. Poate ca daca as fi vazut Nabucco a lui Giuseppe Verdi acolo, as fi intrat mai mult in poveste.
Bineinteles ca nu am ratat zona cu localuri de toate tipurile, despre care as spune ca preia din atmosfera si stilul venetian.
Am parasit Milano usor melancolica, salutand: Pe curand!
Am vizitat si Scala, unul dintre cele mai celebre teatre din lume. Poate ca daca as fi vazut Nabucco a lui Giuseppe Verdi acolo, as fi intrat mai mult in poveste.
Bineinteles ca nu am ratat zona cu localuri de toate tipurile, despre care as spune ca preia din atmosfera si stilul venetian.
Am parasit Milano usor melancolica, salutand: Pe curand!
Niciun comentariu:
TrimiteČi un comentariu