Asteapta, simte momentul, lasa totul si urmeaza-TE!

De multe ori in viata asteptarile nu ne urca pe culmile fericirii asa cum ne imaginam, ci ne arunca in abisul durerii, al incertitudinii si al disperarii. Asta nu neaparat pentru ca e gresit sa avem asteptari, ci pentru ca percepem in mod prea subiectiv situatia care le creeaza si modul in care aceasta se finalizeaza.

In prima secunda am simtit dezamagirea. In a 2-a, ea disparuse.

Scrisesem un mesaj atat de profund, ca ar fi putut emotiona si cel mai cinic om. L-am si trimis in momentul si in contextul ideal.

Am incercat sa ma mint ca nu astept nicio reactie, nimic in schimb, dar subconstientul lucra sa ma faca constienta ca de fapt asteptam. Nu am primit ce voiam, dar pentru ca nu stiam exact ce asteptam, in urma unei introspectii de moment, dezamagirea s-a dizolvat intr-o secunda.  

Mi-am amintit ca e paradoxal sa analizezi comportamentul oamenilor raportandu-te la propria persoana.

El fusese el si acela fusese modul lui de reactie la o chestie profunda. Iar eu il ador pentru ce este, nu pentru un ideal in care el reprezinta doar structura.

Constienti sau nu, vrem sa recunoastem sau nu, dar adevarul este ca asteptam mereu ceva in urma oricarei actiuni pe care o intreprindem, asumandu-ne astfel riscul dezamagirii. 

Motivul ar putea fi faptul ca investim extrem de putin in propria educatie emotionala, poate spirituala...sau o fi de vina natura care nu ne accepta existenta in absenta dependentei emotionale fata de cel putin o persoana.

Indiferent ce forma imbraca si catre cine sunt indreptate, asteptarile pot crea o viziune spre evolutie, dar daca apar in mod haotic si daca asteptam mai mult de la altii decat de la noi, cu siguranta efectul va fi invers.

Nu fi ei, fii tu!

Cand se pune problema unei schimbari importante, suntem capabili sa stabilim o granita intre schimbare si pastarea valorilor?

Ce poate schimba cu adevarat un om la el?

Fizic, orice. Caracterial, comportamental, emotional, educational, social...greu de spus. Teoretic, chiar inainte de nastere, omul se afla intr-un proces continuu  de dezvoltare, fapt ce intra in sinonimie cu schimbarea.

Important de retinut este faptul ca schimbarea trebuie sa plece din interior si sa fie consecinta a autocunoasterii. Iar daca ne dam seama ca visul pe care l-am tinut viu o lunga perioada de timp nu era al nostru, il auzisem undeva, candva, la cineva si ni l-am insusi, inseamna ca am fost prea ocupati sa-i studiem pe cei din jur si nu am mai avut timp pentru ce era important. Schimarea nu inseamna copierea tendintelor, dorintelor, visurilor, comportamentului, atitudinii altcuiva. 

Ne place sa fim la moda. Pentru multi dintre noi a fi la moda inseamna folosirea a tot ceea ce este nou, fara niciun fel de simt estetic, pana la limita penibilului, doar pentru ca "asa se poarta". Dar moda nu este o stiinta exacta, moda este frumoasa tocmai atunci cand reusim sa o adaptam propriei personalitati.

Nu spunem ce gandim, pentru ca poate la un moment dat am gandit cu voce tare in prezenta unei persoane care a reactionat zgomotos: "Dooaaamne, cum sa spui asa ceva?!?!"Raspunsul ar fi trebui sa fie: "Pentru ca asta sunt si asa gandesc!", dar de multe ori ramanem muti in fata unei astfel de reactii.

Cineva m-a intrebat de curand: "de ce sa lupt sa devin eu, intr-o societate care promoveaza caractere serie, construite dupa "regulile" haosului autohton, "reguli" pe care nimeni nu le intelege si pe care majoritatea le urmeaza, cand e mai simplu sa fiu ei si sa ma integrez usor oriunde". 

Raspuns: Simplu, pentru ca numai asa te vei simti liber!!!