De multe ori in viata asteptarile nu ne urca pe culmile fericirii asa cum ne imaginam, ci ne arunca in abisul durerii, al incertitudinii si al disperarii. Asta nu neaparat pentru ca e gresit sa avem asteptari, ci pentru ca percepem in mod prea subiectiv situatia care le creeaza si modul in care aceasta se finalizeaza.
In prima secunda am simtit dezamagirea. In a 2-a, ea disparuse.
Scrisesem un mesaj atat de profund, ca ar fi putut emotiona si cel mai cinic om. L-am si trimis in momentul si in contextul ideal.
Am incercat sa ma mint ca nu astept nicio reactie, nimic in schimb, dar subconstientul lucra sa ma faca constienta ca de fapt asteptam. Nu am primit ce voiam, dar pentru ca nu stiam exact ce asteptam, in urma unei introspectii de moment, dezamagirea s-a dizolvat intr-o secunda.
Mi-am amintit ca e paradoxal sa analizezi comportamentul oamenilor raportandu-te la propria persoana.
El fusese el si acela fusese modul lui de reactie la o chestie profunda. Iar eu il ador pentru ce este, nu pentru un ideal in care el reprezinta doar structura.
Constienti sau nu, vrem sa recunoastem sau nu, dar adevarul este ca asteptam mereu ceva in urma oricarei actiuni pe care o intreprindem, asumandu-ne astfel riscul dezamagirii.
Motivul ar putea fi faptul ca investim extrem de putin in propria educatie emotionala, poate spirituala...sau o fi de vina natura care nu ne accepta existenta in absenta dependentei emotionale fata de cel putin o persoana.
Bravo Vicky nu ma așteptam sa scri asa de bine!Cristi
RăspundețiȘtergereBravo Vicky nu ma așteptam sa scri asa de bine!Cristi
RăspundețiȘtergere