luni, 4 aprilie 2016

Povesti cu zâne pentru stele sau povesti cu oameni pentru suflete?


Nu am avut mereu șansa să întâlnesc oameni care să se dezvăluie repede, iar unii dintre ei m-au învăluit în incertitudine la fel de repede precum se dezvăluise. E ok, mi-am zis, în ideea în care nu m-am așteptat niciodată să primesc mai mult decât am dat.


Problema intervine atunci când omul negru cu bocancii murdari reușește sa-ți atingă sufletul. Si o face atât de natural, uneori jucând rolul îngerului, alteori pe cel al diavolului, încât începi sa te întrebi serios dacă nu cumva judeci greșit lucrurile. Când realizezi disconfortul pe care ți-l crează încerci sa fugi, dar te prinde și te întoarce. Nu esti convinsa ca vrei sa ramai, iar dupa un timp, simți ca situația scrisa în zeci de copii de culori diferite te sufoca si încerci sa premeditezi o evadare fără precedent. Ti se pare ca în sfârșit ai reușit și din acel moment reîncepi sa colecționezi clipe de fericire din toate sursele posibile, neglijate în goana după un happy end, despre care ai uitat ca nu poate exista fără o poveste.

Te simți din nou tu, te bucuri de tine vindecata de dependenta de omul negru cu bocancii murdari! Si ca în vremurile bune, în nopțile senine, gândurile ți se transforma în povesti cu zâne pentru stele, iar soarele dimineții redevine balsam pentru simțirile mult timp prăfuite de vântul rece.
Esti bine, insa tu, ca si stelele, preferi povestile cu oameni care se intampla pentru suflete, in locul celor rezultat al imaginatiei. Inexplicabil, ca o umbra intr-o zi innorata, omul cu bocancii reapare. Uneori il astepti, alteori te surprinde. Poti trai asa, sau poti alege.

Se spune ca nu toate evenimentele din viata noastră au o semnificație imediata, și se știe și ca alegerile care ne reflecta fricile, nu ne duc mai departe decât eram în momentul în care am făcut o astfel de alegere.  Unii considera ca si speranta este tot o alegere...Eu cred ca speranta trebuie sa fie o stare de fapt!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu