"O fiinta superioara are oare dreptul sa savarseasca o crima daca aceasta este in folosul intregii umanitati?"
Inainte sa pargurg primele pagini ale cartii, imi creasem ideea ca titlul este o metafora, insa am descoperit in scurt timp ca era cat se poate de realist.
Povestea are impact psihologic foarte ridicat, este incarcata de suspans si dezvolta idei de o profunzime si complexitate extraordinare, relatate atat de frumos incat apar ca lucruri stiute dintotdeauna, constientizate abia in momentul in care altcineva le spune.
Suspansul din cele 600 de pagini este eliberat doar la sfarsit, printr-o singura fraza.
Cand spui melancolic, "hmm, asta e!", incepe epilogul care imbraca in speranta, prin prisma iubirii, o poveste despre alegeri gresite, suflete otravite de prea multe teorii si rataciri.
M-a fascinat imprevizibilitatea istorisirii, descrierea minutioasa a caracterului si a portretului psihologic a unui tanar determinant de o idee sa ucida, care ulterior nu a manifestat nici cea mai mica urma de remuscare legata de fapta sa, fiind tulburat grav de faptul ca nu a stiut sa gestioneze intreaga situatie si bineinteles deznodamantul in antiteza clara cu actiunea.
As reciti aceasta carte! O recomand cu convingenrea ca va ajunge la sufletul oricarui cititor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu