luni, 19 septembrie 2016

"Mai scriu dimineata. Noapte buna iubire."


In cutia cu amintiri, printre jurnale din adolescenta, poze, biletele si scrisori de toate felurile, am gasit sursa calitatii mele de visatoare incurabila. Desigur, este vorba tot despre un visator care imi oferea mult prea devreme, mult prea mult decat imi doream la varsta la care ma fascina noul si libertatea absoluta. Si totusi,"idila", asa cum o numea el, mi-a dat atat de multa incredere in mine si in oameni, incat ajunsesem sa cred ca el era doar una dintre zecile de clone ale unui om minunat, pe care eu aveam sa le intalnesc mai tarziu. Nu a fost chiar asa...:))))

                                                                                                                        "Duminica, 1 sept. 20.45
"Am promis...
Cerul mi-e martor ca nu-mi doresc altceva decat sa fim NOI. Pentru ca am inceput sa te simt si e placut. Te vad cu ochii mintii asa cum poate nimeni nu a avut privilegiul pana acum; esti goala, marmura alba a pielii tale ma infioara; mirosi a vara, mirosi a copilarie, sanii tai tresalta speriati de atingerea fierbinte a buzelor mele, pulpele-ti stau lipite, ascunzand pudice un adevarat tumult de placere fierbinte...As vrea sa te musc, dar mi-e teama ca o sa-ti stirbesc statuia. Arati nemaipomenit...
Imi place de obicei sa visez. De fapt ma hranesc cu iluzii, si asta deoarece realitatea nu e asa cum as vrea sa fie. Esti aici, te vad, te simt oarecum si asta mi-e de ajuns. Insa se intampla de multe ori sa-mi doresc mai mult, stiind mai ales ca e imposibil.
Mi-e somn...
As vrea sa te visez...Goala si fierbinte...
Mai scriu dimineata. Noapte buna iubire.

                                                                                                                                     
 Sambata, 07.30

M-am trezit un pic bulversat si necajit. In primul rand ca am avut ghinionul sa nu te visez si in al doilea rand ma intreb de ce nu te-am visat? Curios.
Mai e un pic si in scurta noastra idila o sa intervina unele "schimbari". Vei pleca...Locul gol lasat nu-l va putea umple nimeni. Pentru ca esti unica, esti TU, doar tu ai ochii cei mai frumosi...Esti ca si fulgul de nea ce mi-a cazut din zborul lui inconstient in palma, speriat ca daca l-as saruta, ar pieri.
Esti boarea noptilor de vara ce mi-au racorit fruntea, sapand in ea santuri de placeri si uitari.
O sa-mi fie dor de tine...Poate nu o sa ne intalnim asa repede, dar nu te voi iubi mai putin. Sa fii sigura. Si sa mai fii sigura de un lucru: nu te-am mintit in niciun moment. Poate am fost prea sincer...

Te iubesc, te ador, te astept."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu