In speranta ca putinele cunostinte pe care le am despre asa numitul "geniu al spiritualitatii romanesti" vor deveni coerente si de asemenea cu gandul ca voi gasi raspunsuri la multele intrebari pe care le-am formulat retoric de cand promovarea "Cuminteniei Pamantului" pare ca a devenit cea mai importanta actiune nationala, am urmarit o emisiune dedicata lui Brancusi.
In cadrul emisiunii, pe langa promovarea intentiei guvernului nostru de a plati 11 milioane de euro pentru sculptura, era dezbatuta problema aducerii osemintelor artistului de la cimitirul din Paris in Romania.
In momentul in care am auzit afirmatia intreb: De ce nu a venit sa moara acasa? De parca m-ar fi auzit, imediat invitatul emisiunii vine cu explicatia. Brancusi ar fi facut mai multe cereri de repatriere, dar acestea au fost respinse de Gheorghe Gheorghiu Dej, actiunea facand parte din procesul bolsevicilor de indepartare a oamenilor de cultura, cu intentii asupritoare.
Scurse alte cateva zeci de minute in care am auzit tot felul de lucruri pozitive despre sculptor, cum ar fi intentia de a lasa 200 din lucrarile sale mostenire statului roman, oferta care i-a fost refuzata, realizez ca de fapt nimeni nu-l contesta pe artist si nici munca sau valorea sa. Nu nu, chiar nu e despre Brancusi, este despre cei care ne conduc si despre incapacitatea lor de a lucra impreuna pentru binele comun. Personal imi doresc sa se inteleaga prioritatile din aceasta tara, sa se investeasca si natiunea sa fie indemnata sa doneze in functie de ele, daca situatia o cere.
Cadrul creat mi-a indus in minte scena unei satire. "Unui om de conditie medie i s-a oferit acum ceva timp un ferrari, bun al familiei, il refuza din diverse motive, iar dupa cativa ani isi da seama ce valoare reprezinta acel ferrari si incepe sa ceara bani tuturor membrilor familiei sa achizitioneze masina, folosindu-se de argumente de ordin spiritual, in conditiile in care casa in care locuieste ar avea nevoie de multe reparatii, sanatatea lui este subreda, copiii nu au ce le trebuie pentru scoala." Cam in situatia asta vad eu statul roman vis-a-vis de achizitionarea sculpturii lui Bracusi la momentul actual.
Si ce ministru serios ofera in cadrul unei licitatii o suma pe care nu o are cu convingerea ca o va strange din donatii de la popor prin promovarea sufocanta a unei valori despre care pana la momentul x nu vorbea nimeni.
Sunt multe alte metode prin care se poate aduce aport procesului de culturalizare a romanilor, dar nu sunt puse in practica. Deci ma gandesc ca aceasta achizitie reprezinta orice alt interes, mai putin cel al romanului.
Nu, nu o sa sustin aceasta intiativa deoarece pentru mine reprezinta doar o actiune disperata de a iesi dintr-o situatie si mai disperata. Si ma intristeaza faptul ca direct sau indirect, donand sau nu, tot noi vom plati pretul acestei sculpturi, dupa care vom plati bilet de intrare in muzeu ca sa o vedem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu