Dupa aproape o saptamana in care a plouat fara oprire, o lumina puternica imi chinuie somnul. Deschid ochii. Era mult mai devreme decat obisnuisem sa ma trezesc, dar mirosul de cafea m-a facut sa realizez ca era adevarat, ca intr-un final, iesise soarele :):):).
Asteptarea a fost asemeni cu cea a unei persoane dragi. Zilele incep cu speranta revederii, iar seara, dupa ce stingi lumina, gandul ca "Nu a venit, poate maine...", atrage o intalnire in vis.
Sigur, uneori visele sunt tulburate de mesaje nocturne care iti ofera informatii extrem de importante, cum e aceea ca "Black Swan" e un film minunat si chiar merita vazut. Dar acesta este un alt subiect.
Asadar, ca in fiecare dimineata, imi savurez cafeaua (o placere pe care nu mi-as refuza-o niciodata), ma imbrac comod si ies din casa cu ideea de a gasi ceva care sa ma inspire. Dupa 10 minute de mers, un parfum, cunoscut de altfel, imi cucereste simturile. In fata unei bijuterii, in doua ghivece inalte, de marmura, zambile albe sfidau anotimpul.
Am aflat ulterior, ca florile au fost acolo tot timpul si imediat mi-a venit venit in minte intrebarea "De ce nu le-am observat inainte, iar acum au avut un impact atat de puternic asupra mea?"
Oare chiar e adevarat ca toate lucrurile se intampla cu un scop, si fiecare la timpul lui?!
Sau poate ne fixam pe lucruri fara importanta, devenind astfel incapabili sa le observam pe cele care ne definesc fericirea?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu