Am luat decizia de a ma imprieteni cu monstrii din mintea
mea, atunci cand am inteles ca numai asa reusesc sa ii conving ca am nevoie de
intimitate. Problema apare atunci cand dependenta de afectiune te face sa iti doresti
sa petreci din ce in ce mai mult timp in compania lor.
In aparenta, conceptul e similar cu aparitia prietenilor
imaginari in copilarie. Doar ca pe aceia ii cream dupa viziunea absolutului, ii
doream cu noi in orice moment, si mai ales ii tineam „ascunsi” de restul
oamenilor. Inocenta specifica perioadei,
atragea teama de a pierde pe cineva perfect care era doar al nostru.
Ce se intampla cand iti dai seama ca acele fantome, care de-a
lungul timpului au devenit diverse
entitati, care la fel de simplu cum au aparut s-au dizolvat in neant, nu mai
reprezinta un eu al propriei personalitati, ci un el sau o ea cat se poate de
reali!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu