.......

Inainte scriam despre orice, oricand. Acum cern, cern pana cand la final sita ramane aproape goala.
Imi doresc sa privesc in urma, dar parca funtuni de praf ma impiedica sa vad mai mult decat conturul unui trecut, datorita caruia acum sunt ...eu. Imi consolez neputinta cu gandul ca oricum nu mai are rost, ca important este prezentul si traile catre care acesta ma va purta.
:):):):):)
A inceput cu "nu se poate..si oricum nu vreau, pentru ca mi-e foarte bine asa ", dar a fost atat de frumos incat acum spun...mai este, pentru ca mai vreau ?!