Compromisuri

Initial am vrut sa scriu despre ceva dragut, vesel, insa saptamana asta am acumulat atat de mult stress, multi nervi si indignare, incat nu gasesc dispozitia necesara pentru o povestire hazlie, asa ca m-am hotarat sa vorbesc despre compromisuri…

Probabil ca majoritatea dintre noi am trecut prin experiente in care am fost nevoiti sa facem ceea ce uram mai mult. Cauzele pot fi multiple, de la conventiile sociale dobandite pe parcursul dezvoltarii civilizatiei umane pana la lupta pentru existenta a fiecarui individ in parte, ajungandu-se la acceptarea, de voie sau de nevoie, a situatiilor in care ne conformam compromisurilor, scrajnind sau nu din dinti!

Pai…sa vedem, locuiti cu parintii, sau aveti propria casa…?! va puteti numi oameni norocosi, chiar daca voi credeti contrariul si asta pentru ca nu ati stat cu babe senile care gasesc ceva de reprosat la fiecare ora, care se vaita vesnic ca nu au bani si ca sunt bolnave, care privesc (impreuna cu tine, pentru ca alt televizor nu exista), cu lacrimile pana in barba la emisiuni gen “iarta-ma”sau “din dragoste”, moment in care iti vine sa fugi departe sa nu o mai vezi, dar nu ai voie fiindca e trecut de ora 20.00… deci dupa cum va dati seama faci un sir de compromisuri deoarece nu ai mai multi bani sa inchiriezi un apartament…

Buuuuuuuun….mai cresti putin, mergi la facultate, iti iei un job si cu putin ajutor de la parinti poti inchiria un apartament. Vaiii, cata fericire, pana cand te intalnesti cu posibilul locator care poate reprezenta diferite tipologii, dar de cele mai multe ori sunt snobi plini de bani, vazandu-se dupa kilogramele de aur pe care le poarta, care se tocmesc pentru 5 euro la o chirie de 160, pentru un apartament cu o camera. In situatia de fata, ai doua variante: iei pozitia ghiocelului si spui ca el, sau pleci, cauti si iar cauti, pana cand ajungi exact de unde ai plecat...