Coboram din tren purtand discutii normale, iesim din gara si...liniste. In urmatoarele cateva minute singurele sunete pe care le scoatem sunt niste interjectii care nici macar nu defineau starea pe care o aveam.
Tragem aer in piept, realizam ca nu e un vis si pornim usor pe stradutele inguste si pline de tarabe cu obiecte specifice, nelipsite fiind bijuteriile din piatra de murano si mastile venetiene. Acestea din urma reproduc in diferite moduri, tipologiile personajelor comediei profesionistilor, si anume: Arlechino, Colombina, Pantalone, Balanzone, Pulcinella.
Conform recomandarilor, dorinta era sa vedem Piata San Marco. Am fi vrut sa ajungem pe jos, numai ca, dupa cateva ore de mers, timp in care am observat particularitatile acestui oras, data fiind suprafata mica de uscat de care dispune, ne-am dat seama ca nu avem nicio sansa, asa ca ne-am urcat in "water bus".
Doamne, ce tare!!! Mi-as fi dorit ca undeva in mine sa pastrez acea traire si sa ma incarc cu energie din ea, ori de cate ori as fi simtit nevoia.
Paradoxal, traversand Piata San Marco, istoria si cultura care definesc principalul oras al regiunii Veneto, sunt inlocuite de lux si magazine cu produse din cele mai scumpe marci.
Spre uimirea nostra, la ora 20.00 totul se inchide, drept urmare luam water bus-ul si ne indreptam spre gara. Plec...cu gandul ca mi-as dori sa ma intorc :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu