marți, 1 octombrie 2013

Traiesc, deci iubesc!

Peste tot oamenii sufera din dragoste, se despart, se inseala, se dezamagesc. Cei puternici isi vindeca ranile si o iau optimisti de la capat.Cei sceptici jura ca nu se vor mai indragosti vreodata, ascunzandu-si frica dupa un motto auzit la altii "Iubesti doar ca intr-un final sa suferi!"
Pai care-i rostul sa traiesti daca mai devreme sau mai tarziu moartea iti da tarcoale!?Conteaza ce se intampla intre timp:
-Respirand, asigur oxigen corpului meu.
-Traind, schimb destine si dau nastere altor suflete.
-Iubind, dau sens vietii si tuturor faptelor pe care le include.
Cata nevoie aveam de tine, cat de aproape erai, iar eu umblam in bezna multumindu-ma cu clipe efemere si cu vise ramase vise.Te-ai lasat observat atat de frumos, intr-un moment asa de urat, cand eu credeam ca am sufletul prea obosit din cauza drumului greu, strabatut intr-un labirint al iubirii, dar mi-ai aratat ca inima nu are masura in a darui dragoste.
Nu o sa uit vreodata prima data cand ne-am tinut in brate in linistea calda a unei noptii reci de toamna, primul sarut pe care ti l-am furat, care te-a lasat aproape mut de uimire si care ne-a provocat insomnie amandurora, privirile timide schimbate la facultate, pline de dorinta unei mangaieri sau a unui sarut.
Esti cea mai frumoasa certitudine din viata mea, dar si cea mai mare dorinta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu