O poezie pe zi

Zilele trecute am primit pe mail o poezie de o simbolistica incredibila, care m-a acaparat atat de mult, incat am hotarat sa o postez pe blog...V-o recomand din toata inima, chiar si celor mai putin iubitori ai liricului, si va garantez ca daca o veti citi, va va descreti fruntile si va veti simti putin mai bogati, cultural vorbind. Autorul este Adrian Paunescu...stiu, multora nu va place, nici mie, si poezia e putin cam lunga , dar cititi-o...o sa fiti incantati, cu siguranta.

CHEIA - Adrian Paunescu Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scînteie, cu o apa, c-o papusa Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa. Usa catre fericire, usa catre mîngîiere Usa ce spre taine duce galopînd... luna de miere. Usa catre înrobire, usa jugului etern Usa care-ti deschide perspectiva spre infern. De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata Fiindca mai întîi de toate, usa trebuie descuiata. Si treaba se face bine si devine fericita Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita, Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta! Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal. Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii! Cînd alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta... Ca broasca atît e buna pîna n-a scapat la chei, Ca pe urma n-o mai fereci,nici cu doua nici cu trei E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa Usa este ca gaina, ca abia cînd e batrîna Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna. Da, dar care om in viata nu si-a spus în gîndul lui: "Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"? Usa este ca un loto, zice pustiului un tata Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata Însa,dragul tatii, afla, nu tine cît vesnicia, Ca exagerînd cu joaca, ti se strica jucaria. Am vazut o usa care a trait în viata toata Ca o sfînta cuvioasa, si-a murit nedescuiata A urlat la dînsa cerul,cu o voce ca de crai: Hei, stafie îngalbenita,poate vrei sa intri-n rai? Mars la iad,acolo-i locul pentru-o scîndura uscata Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot încuiata. Ce te temi mereu de usa! o sa-mi spuneti cu temei! Habarnam: Bun! Perfect! Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei. Fiindca principalu-n lume, nu e gîndul, nici ideea Nu e focul si nici roata, principalul este cheia. Si exista chei... O groaza, cîti barbati, atîtea chei, Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei. Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset. Principalul nu-i marimea, important - la orice usa - E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa. Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvîrtit. Chei de lacate, valize, de casete, frigidere, De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere, Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani, Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani, Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele! Merge ea cît merge bine, dar apoi prinde rugina Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina! Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata, Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata! Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire. Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui, Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui! Sînt atitea chei pe lume, cheia "sol " si cheia " FA ", Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta. Si... zicind cum zic batrînii... la o tinerete noua, Zici... privindu-ti... amintirea... "AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA!"