Parce que je t'aime

V-ati intrebat de ce iubirea nu este intotdeauna o certitudine a atractiei dintre doua suflete...!?Pai pentru ca daca ar fi mereu asa, iubirea ar deveni un sentiment banal, nu ai mai simti ca plutesti atunci cand te ia in brate, sarutul nu ar mai fi simtit de tot corpul, ci doar de buze, nu ai mai sti ce inseamna sa ai fluturasi in stomac...

Acum ceva timp am cunoscut un om deosebit...un tip superb, la vreo 30 de ani, divortat, cu un copil, care s-a indragostit de o pustoaica de 17 ani. Cu toate ca la 30 de ani, in general, oamenii cam au ceea ce si-au dorit, si isi contureaza un drum pe care au pasit, el spunea ca Providenta fusese zgarcita si ajunsese sa o elogieze pe fata aceea, era pentru el o zana, centrul universului lui, o trezire la realitate, o siguranta a faptului ca traieste si simte...

O lume intreaga s-ar fi opus acestei iubiri, dar totusi s-au iubit...mai mult cu fiecare biletel trimis, cu fiecare privire aruncata pe furis, cu fiecare floare pe care el i-a daruit-o, cu fiecare sarut pe care el i-l fura, cu fiecare raset de copil inocent pe care ea il scotea atunci cand el se apropia mai mult...

Acum...a ramas undeva, nu prea departe, doar o bucata de lemn pe care inca scrie pentru ea "Parce que je t'aime" si gandul ca "Te iubesc neconditionat este valabil numai atunci cand nu se poate. In rest, de multe ori iubire te face sa te simti atat de bine, incat te plictiseste."